Acest site conţine un raport care constiuie o  trecere în revistă a modului în care este utilizată tehnologia GIS în domeniul patrimoniului cultural. El reprezintă versiunea actualizată a raportului care a facut obiectul lucrării (Petrescu, 2007) prezentate la al XXI-lea Simpozion CIPA desfăşurat la Atena, Grecia în 2007. Procesul de actualizare a început în 2018, urmează o nouă metodologie care este prezentată într-una din secţiunile care urmează şi a fost iniţiat de autorul primei versiuni care a coordonat activitatea unui grup de 21 de studenţi. Principala sursă de informaţii a constat în lucrările prezentate la simpozioanele CIPA. Rezultatul obţinut nu este un raport CIPA. Are mai mulţi autori întrucât este rezultatul eforturilor colaborative ale tuturor celor care au fost implicaţi în redactarea variantei actualizate. Toţi aceştia sunt menţionaţi în secţiunea Autori a site-ului, împreună cu contribuţia proprie.

Raportul pune în evidenţă relaţia dintre infrastructurile naţionale de date spaţiale (NSDI) şi utilizarea tehnologiei GIS în domeniul patrimoniului cultural. Urbanizarea planetei este un proces care are o dinamică ridicată şi care generează o presiune mare asupra utilizării terenurilor pentru patrimoniul cultural, în principal datorită proiectelor de infrastructură şi a celor de dezvoltare imobiliară. În consecinţă, protecţia prin intermediul legislaţiei asupra monumentelor şi siturilor istorice se poate asigura mai bine dacă există o strânsă legătură între infrastructurile naţionale de date spaţiale şi datele spaţiale specifice patrimoniului cultural. Iată de ce, acest tip de legătură este accentuat pentru fiecare ţară, desigur, ori de câte ori sunt identificate date corespunzătoare. Este naturală implicarea tehnologiilor digitale, inclusiv tehnologia GIS în particular. În acest mod, activităţile de planificare urbană şi/sau regională, cum ar fi diferitele tipuri de documentaţii de urbanism şi amenajarea teritoriului, pot lua uşor în considerare obiectivele de patrimoniu cultural, pe baza unor informaţii precise şi actuale.

O altă caracteristică importantă a raportului constă în tentativa pe care acesta o face de a identifica diferitele niveluri de implementare teritorială a tehnologiei GIS în domeniul patrimoniului cultural. Pentru fiecare ţară sunt considerate trei niveluri: local, intermediar (regional) şi naţional. Nivelul local se referă la utilizarea tehnologiei GIS în cadrul unui singur monument sau sit în timp ce nivelul naţional se referă la utilizarea acesteia în cadrul unor implementări ce cuprind date din întregul teritoriu naţional. Toate celelalte cazurisunt considerate ca făcând parte din nivelul intermediar; desigur căexistă o mare diversitate de astfel de cazuri, care depind de obicei de structura administrativă a ţării şi/sau de distribuţia în teritoriu a obiectivelor de patrimoniu avute în vedere. Astfel, următoarele cazuri ilustrează trei exemple specifice: a) implementare GIS dedicată monumentelor şi siturilor dintr-un oraş, cum ar fi Bunurile Culturale din Viena (Vienna Cultural Property) – harta digitală culturală a Vienei (Wien Kulturgut), sau b) implementare GIS pentru o întreagă zonă în care sunt amplasate mai multe monumente istorice, cum ar fi masivul muntos Troodos din Cipru unde se află un grup de zece biserici bizantine pictate care împreună sunt considerate ca o entitate de sine stătătoare în Lista Patrimoniului Mondial (UNESCO World Heritage List) (Agapiou et al, 2008), sau c) o implementare la nivelul unei unitaţi administrativ-teritoriale mai ample, cum ar fi statul Massachusetts din S.U.A. descrisă în lucrarea (Stott, 2017).

O tratare distinctă este rezervată proiectelor internaţionale: în secţiunea Proiecte este inserată o referinţă la proiect şi, în acelaşi timp, fiecare proiect este referint în interiorul paginii fiecărei ţări participante. De exemplu, proiectele ”Andean Road System” (Duperré, 2017) sau “MACHU - Managing Cultural Heritage Underwater” (Manders 2010).

STRUCTURA RAPORTULUI

Raportul cuprinde 5 secţiuni principale Statele lumii, Despre proiect, Bibliografie, Proiecte, Autori descrise în cele ce urmează.

Raportul cuprinde 5 secţiuni principale Statele lumii, Despre proiect, Bibliografie, Proiecte, Autori descrise în cele ce urmează.
Secţiunea Despre proiect conţine informaţii generale, inclusiv câteva consideraţii preliminare precum şi metodologia folosită pentru realizarea raportului.
Secţiunea Bibliografie cuprinde lista tuturor referinţelor bibliografice, ordonate alfabetic urmând regulile definite în Guidelines for Authors Preparing Manuscripts for Publication in the ISPRS Archives and the ISPRS Annals. Astfel, o referinţă bibliografică poate fi constituită dintr-un articol publicat într-o revistă, o carte, un website, o versiune de software şi aşa mai departe. Fiecărei referinţe i se asociază o legătură activă la adresa web unde poate fi regăsită informaţia originară, ori de câte ori aceasta este disponibilă. În fapt, în versiunea actuală lansată în ianuarie 2020 toate legăturile active au fost testate pe data de 20 ianuarie 2020. Ultimul rând al fiecărei referinţe bibliografice conţine lista ţărilor/regiunilor legate de acea referinţă; ţările/regiunile sunt menţionate utilizând acronimul de 2 litere conform codificării ISO, two-letter acronym country codes, as presented in ISO website şi făcând trimitere activă la pagina din raport rezervată ţării/regiunii respective.
Secţiunea Statele lumii prezintă ţările şi/sau regiunile geografice în ordine alfabetică folosind aceeaşi abordare ca ISPRS, care este una dintre organizaţiile părinte ale CIPA. În consecinţă, numele ţărilor/regiunilor sunt listate în scopul conciziei, folosind denumiri intrate în uzul comun, fără intenţia de a avea conotaţii politice sau diplomatice. În cadrul acestei secţiuni, pentru fiecare stat/regiune este alocată o pagină web în raport care conţine: a) un paragraf ce sintetizează informaţia publică disponibilă colectată despre ţara respectivă; b) informaţii despre utilizarea GIS în domeniul patrimoniului cultural furnizată în principal din surse ce ţin de membrii ISPRS, ICOMOS şi/sau CIPA; c) lista referinţelor bibliografice referitoare la ţara respectivă; aceste referinţe fiind de asemenea incluse în lista completă conţinută în secţiunea Bibliografie.
Secţiunea Autori a raportului cuprinde menţiuni ale tuturor celor care au contribuit la realizarea raportului, împreună cu o succintă descriere a contribuţiei fiecăruia.
Secţiunea Proiecte cuprinde, de asemenea, o listă, inerent incompletă, cu proiectele ce sunt relevante utilizării GIS în domeniul patrimoniului cultural.

CONSIDERAŢII PRELIMINARE

Utilizarea tehnologiei GIS a crescut exploziv în ultimii zece ani. In esenţă, acest fapt se datorează:
a) nevoii de baze de date spaţiale la diferite niveluri teritoriale de operare, de la local (e.g. monument, sit) până la nivel naţional şi internaţional, şi
b) nevoii de implementare a infrastructurilor de date spaţiale, indiferent dacă aceastea sunt orientate tematic sau teritorial.
Tehnologia GIS s-a dovedit un instrument valoros pentru înregistrarea şi documentarea patrimoniului cultural care s-a aflat sub diferite tipuri de ameninţări, incluzând şi conflictele armate, aşa cum este cazul Orientului Mijlociu şi al Africii de Nord (Sheldrick et al., 2017). Această tehnologie s-a dovedit suficient de flexibilă pentru a fiaplicată în medii crowdsourcing (Sylaiou et al., 2013). Aplicaţiile de modelare 3D (Prechtel et al., 2013) şi, pe de altă parte, integrarea GIS şi BIM (Building Information Modelling) s-au maturizat suficient de mult pentru atrece din faza de cercetare în faza de aplicaţii concrete cu date reale (Logothetis et al., 2017).

S-au încheiat sau sunt în curs de desfăşurare, fie direct sau indirect, fie la nivel naţional sau internaţional, multe iniţiative, adoptări de acte normative, proiecte, programe. Datorită impactului lor precum şi datorită ideilor de pionierat care le sunt proprii, trei dintre acestea merită menţiune specială: RecorDIM, INSPIRE şi ARCHES.

RecorDIM (Recording, Documentation and Information Management) a fost un proiect organizat între 2003 şi 2007 de Getty Conservation Institute, unul dintre partenerii principali fiind CIPA. Principalul său impact a constat în promovarea paradigmei "reducerea decalajului (bridging the gap) (...) dintre utilizatorii de informaţie (cercetători, specialişti în conservare din toate domeniile, manageri de proiect, specialişti în planificare etc) şi furnizorii de informaţie (fotografi, specialişti în realizarea diferitelor tipuri de înregistrari referitoare la patrimoniul cultural, geodezi, fotogrammetrişti etc)”, citatul fiind extras din pagina web a proiectului. Ideea de bază a proiectului RecorDIM a constat în "îmbunătăţirea practicilor din domeniul conservării/restaurării prin îmbunătăţirea capacităţii lor profesionale referitoare la documentaţie cum ar fi colectarea, crearea, administrarea şi interpretarea documentaţiei” (Getty Conservation Institute, 2010). Tehnologia GIS a fost considerată drept un instrument important pentru realizarea obiectivelor proiectului şi, prin urmare, unul dintre grupurile de lucru ale proiectului s-a numit “Generic GIS Template for the Management of Heritage Places”.

INSPIRE este acronimul Directivei Uniunii Europene pe baza căreia s-a creat Infrastructura pentru Informaţii Spaţiale în Comunitatea Europeană (Infrastructure for Spatial Information in the European Community) care a intrat în vigoare pe 15 mai 2007. INSPIRE este un exemplu concret de bună-practică referitor la rezultatele care pot fi obţinute atunci când cadrul legal ajută şi promovează soluţii pentru probleme complexe geo-spaţiale. Directiva a recunoscut importanţa utilizării tehnologiei GIS în domeniul patrimoniului cultural; în consecinţă, unul dintre straturile tematice definite de INSPIRE este "Arii protajate" care include monumentele şi siturile ce ţin de patrimoniul cultural.

ARCHES este un sistem software GIS open-source web-based dezvoltat de Getty Conservation Institute în cooperare cu World Monuments Fund, prima sa versiune fiind lansată în octombrie 2013. Sistemul este proiectat ca o platformă cu componentă geo-spaţială şi este menit administrării şi inventarului patrimoniului cultural. ARCHES a devenit deja o soluţiepentru din ce în ce mai multe organizaţii (Jan, 2018), (Myers et al, 2016).

METODOLOGIE

Metodologia folosită pentru realizarea acestui raporteste orientată pe activitatea CIPA. Astfel, cele mai importante surse de informaţie sunt articolele prezentate la Sipozioanele Internaţionale ale CIPA începând cu 2007. De asemenea, au fost luate în considerare şi alte manifestări ştiinţifice care s-au ocupat de patrimoniul cultural. Faza iniţială a raportului a constat în "colectarea datelor primare" şi a fost efectuată de o echipă formată din 23 de membri din Colectivul de Inginerie Urbană şi Dezvoltare Regională al Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti, toţi membrii echipei fiind menţionaţi în secţiunea Autori. În acelaşi timp, raportul este orientat asupra locului unde tehnologia GIS este implementată. În consecinţă, datele primare au fost colectate şi organizate ţară cu ţară.

A doua fază, care este proiectată să fie aplicată periodic, constă în două etape. În cadrul primei etape, pentru fiecare ţară/regiune se face o sinteză concisă pe baza tuturor datelor colectate însoţită de referinţele bibliografice relevante identificate; versiunea iniţială a sintezei este în principal concentrată pe a) modul în care infrastructura naţională de date spaţiale tratează informaţia cu privire la patrimoniul cultural şi b) încercarea de a identifica nivelurile de implementare referitoare la utilizarea GIS în domeniul patrimoniului cultural. Dacă nu au fost identificate suficient de multe date relevante despre NSDI şi/sau nivelurile de implementare atunci în cadrul paginii corespunzătoare statului respectiv vor fi menţionate exclusiv referinţe bibliografice, dacă acestea au fost identificate. A doua etapă cuprinde corecţii şi îmbunătăţiri furnizate în principal prin intermediul membrilor ISPRS, ICOMOS şi CIPA, după verificarea informaţiilor referitoare la statele/regiunile pentru care aceştia au competenţa necesară.

Trebuie menţionat că metodologia actuală diferă de cea aplicată în 2007 care era bazată pe date furnizate exclusiv de Delegaţii naţionali CIPA. Metodologia din 2007 nu se mai poate aplica întrucât, din 2008, ICOMOS a eliminat categoria Delegaţi naţionali din statutul său, această prevedere aplicându-se tuturor comitetelor ştiinţifice internaţionale.

DE CE UN WEBSITE?

De obicei un articol este actualizat printr-un articol nou. De ce s-a făcut actualizarea printr-un website? Există câteva motive pentru aceasta dar cel mai important dintre ele constă în răspândirea extraordinară a acestei tehnologii pe parcursul ultimului deceniu şi, în consecinţă, a fost nevoie ca o uriaşă cantitate de informaţii să fie luată în considerare. Astfel, nu este realist să faci o actualizare cuprinzătoare a raportului din 2007 printr-o lucrare prezentată la o conferinţă datorită dimensiunii inerent reduse care este acceptată în asemenea cazuri şi care, în mod inevitabil, va conduce la reducerea şi trunchierea severă a informaţiei prezentate. Trebuie menţionat faptul că, în ciuda acestui fapt, a fost făcută o tentativă de publicare a prezentului raport ca un articol bazat pe datele colectate şi prelucrate până în martie 2019; tentativa s-a dovedit un eşec în principal pentru că ea prezenta informaţie inerent neconsolidată şi foarte trunchiată, în acelaşi timp relaţia dintre website şi CIPA fiind derutantă şi incorect prezentată. Concluzia trasă ca urmare a acestei încercări eşuate a condus la construirea unui raport îmbunătăţit prin aplicarea metodologiei prezentate mai sus precum şi publicarea sa ca website, ceea ce conferă raportului statutul de instrument foarte accesibil şi având o mare vizibilitate. În acelaşi timp, pentru a continua furnizarea de informaţie de calitate, sursa principală a datelor colectate este reprezentată de simpozioanele CIPA precum şi de alte manifestări ştiinţifice înrudite.

DUPĂ 20 DE ANI

În urmă cu peste 20 de ani, în 1999, când Richard A. Engelhardt în calitate de consilier regional UNESCO pentru cultură în Asia şi Pacific scria în prefaţa volumului "GIS and Cultural Resource Management: A Manual for Heritage Managers" (Box, 1999) că:

În mod deliberat, UNESCO a decis să testeze utilitatea tehnologiei GIS în situaţia dificilă de la Angkor, unde nu existau date cartografice, electicitate se găsea cu greu şi unde nimeni din administratorii pe plan local nu auzise vreodată de GIS, ca nu mai zicem nimic nici despre instruire în utilizarea unui astfel de sistem.
Dacă GIS s-a putut dovedi util la Angkor atunci are potenţial să fie dezvoltat de UNESCO într-un instrument puternic care să ajute pe cei ce se ocupă cu administratea siturilor de oriunde din lume pentru a proteja patrimoniul cultural.
Într-adevăr, GIS şi-a demonstrat utilitatea la Angkor şi, după aceea, în alte situri UNESCO pilot la Hue, Viet Nam şi Vat Phou, Laos precum şi în alte situri din Europe, Australia şi America de Nord unde au fost dezvoltate alte aplicaţii GIS referitoare la administrarea zonelor protejate culturale sau naturale. GIS constituie un instrument verificat care ar trebui să fie disponibil tuturor autorităţilor care administrează patrimoniul cultural oriunde în lume.

Astfel, a fost efectuat un test complex referitor la capacitatea tehnologiei GIS să integreze date din diferite domenii, aşa cum nota Engelhardt în aceeaşi prefaţă:

ZEMP (Angkor Zoning and Environment Management Plan) a folosit tehnologia GIS pentru a integra date din  domenii ca arheologie, geologie, hidrologie, climatologie, ştiinţa mediului şi demografie împreună cu planuri realizate pentru dezvoltarea agriculturii, irigaţii, construcţia de drumuri şi, desigur, turism. Scopul realizării unei asemenea baze de date integrate a constat în încurajarea celor ce se ocupă de planificare şi dezvoltare din toate instituţiile implicate să lucreze împreună la acelaşi plan, asigurând prin aceasta că obiectivele arheologice de la Angkor nu vor fi puse în pericol de acţiuni rău concepute sau necoordonate.